ISIS
-Inițierea -Încercările. Sau pe scurt Eu o
numesc „Inițierea Egipteană.” În timpul
Marelui faraon Ramses, civilizația egipteană
strălucea în culme glorie sale. Multe orașe aveau
splendide temple, monumente mărețe printre acestea
amintim: Luksor, Teba, Memfis, etc. La Memfis
se ridica Ramesseum, înconjurat de o pădure de
obeliscuri, de statui, de monoliți uriași. Și
în mijlocul acele activități febrile, a acelei vieți
amețitoare, apărea câte unul dintre mulți novici
străini, aspiranți ai Misterelor. Toți acești
aspiranți veneau din Asia Mică, din munți
Traciei, din Grecia, atrași de de renumele
templelor sale. Când ajungeai la Memfis
erai uimit de splendoarea și civilizația sa.
Ne găsim la Memfis în ziua când are loc ceremonia
Inițieri regale. La ea participa și Faraonul
Egiptului. Îl vedeai pe Faraon ieșind din templu
dinaintea mulțimii, urcând pe scut purtat de 12
ofițeri purtători de evantaie maridin
statul său major. În fața sa 12 preoți
tineri duceau, pe perene brodate cu aur,
însemnele regale: sceptrul regal cu
cap de berbec, spada, arcul
și buzduganul. Îndărătul său urma curtea
și colegiile sacerdotale, urmași de
inițiații marilor și micilor mistere.
Pontifii purtau tiara albă și pieptarul
strălucind de focul pietrelor
prețioase. Demnitarii coroanei
purtau decorațiile Mielului, ale Berbecului,
ale Leului, ale Crinului și ale
Albinei, toate acestea agățate de lanțuri
masive lucrate minunat. Noaptea, bărci împodobite
magnific plimbau pe lacuri artificiale orchestre
regale, în mijlocul cărora se profilau dansatoare
și cântărețe din teobre, în atitudini
hieratice. Toate aceste fapte și
întâmplări se petreceau acum 2700 de ani
când la Memfis a ajuns și Pitagora.
Odată ajuns acolo aspirantul era luat în primire
de un preot, care căuta să afle totul despre
novice. Astfel novicele era întrebat de locul de
unde vine, despre templul care l-a instruit,
despre familia sa și în ultimul rând era verificat
dacă are aptitudini de a fi preot.
Dacă novicele în acest scurt examen era considerat
nedemn pentru mistere, printr-un gest tăcut
i-se arăta ușa. Dacă preotul descoperea
în novice dorința sinceră de a găsi Adevărul,
îl ruga să-l urmeze. Astfel cei doi treceau
prin diferite porți, curți interioare,
printr-o alee tăiate în stâncă, sub un cer
mărginit numai de stele și de sfincși.
Și în sfârșit ajungeau la un templu mic, care
folosea la intrarea în criptele subterane. În fața porți
în mod grandios și măreț se afla statuia
lui ISIS în mărime naturală. Zeița în
poziție șezând, ținea pe genunchi
o carte închisă, într-o atitudine de
concentrare și meditație. Fața îi era
acoperită cu un văl(numit vălul
ignoranței). În partea inferioară a
statui era scris: „Nici un muritor nu mi-a ridicat vălul.”
Hierofantul(preotul) îl ducea pe novice
la ușa sanctuarului secret. Aici erau două
coloane. Cea roșie reprezenta urcușul spiritual
spre lumea lui Osiris(Zeul suprem la Egipteni); cea
neagră înseamnă robia sa în materie și această cădere
ajunge până la nimicire(renașterea în
lumea animală). Orice novice ce se apropie de de
știința și doctrina Egipteană își
pune viața în joc. Nebunia sau
moartea, iată ce va găsi cel slab
sau rău, cei puternici și buni
sunt singurii care vor afla viața și
nemurirea. Mulți nechibzuiți au intrat pe
această ușă și nu au mai ieșit vii.
Este o prăpastie care nu-i scoate la lumină
decât pe cei curajoși. Chibzuiește
bine la cea ce vrei să faci, la primejdiile
pe care le vei
întâmpina și dacă ai curajul să le ții
piept sau dacă nu renunță la această
hotărâre. De îndată ce această ușă se va
închide tu nu vei mai putea da înapoi. Cazul
A. Dacă novicele nu era pregătit,
hierofantul îl readucea în curtea exterioară și-l
recomanda slugilor templului în mijlocul
cărora trebuia să petreacă o săptămână, silit
să facă muncile cele mai umile, ascultând
imnurile și făcând abluțiunile.
Tot timpul novicelui i-se impunea o tăcere
desăvârșită. Cazul
B. Novicele era pregătit, iar
inițierea se făcea seara. Ajuns după
ușă novicele era ghidat de doi asistenți la
cunoașterea misterelor. De la ușa sanctuarului
se intra într-un vestibul negru(adică să-i reducă
complet
vederea novicelui) a cărui ieșire nu se vedea.
Pe cele două părți laterale a acestei încăperi
lugubre, novicele vedea, la lumina făcliilor,
un șir de statui cu trupuri de oameni și cu capete
de animale, de lei, de tauri,
de păsări de pradă, de șerpi,
toate acestea(datorită lumini difuze) parcă erau vii
și gata, gata să-l apuce pe
aspirant(producându-i o groază teribilă). La capătul
acestui alei înfricoșătoare, pe care aspirantul
trebuia să o treacă fără a scoate o vorbă, se
afla o mumie și un schelet omenesc.
Cele două se aflau față în față. Cei doi
asistenți(neocores) îi fac un semn și îi arată
novicelui o gaură în perete, chiar în fața
sa. Era intrarea într-un gang atât de scund
încât nu se putea trece decât târâș. Unul din
asistenți îi spuneau novicelui că mai poate
să se întoarcă, ușa sanctuarului mai e încă
deschisă. Rămân spuse novicele pe acest
drum fără întoarcere. Novicele primea de la un
asistent o lampă aprinsă. Asistenții se întorceau
înapoi și închideau cu zgomot ușa. Iar
novicele cu lampa în mână se strecura prin
gaură. În acele momente după ce novicele a pătruns
cu tot corpul dincolo de gaură din adâncul
pământului se auzea o voce puternică; „Aici
pier nebunii care au râvnit la cunoaștere și putere.”
Acest aranjament acustic era în așa fel proiectat
și executat încât el se repeta de 7 ori,
iar fiecare repetare avea un ecou.
Acum aspirantul înainta prin gang care devenea tot
mai larg, dar cobora în pantă din ce
în ce mai abruptă(mai înclinată). Parcurgând
tot acest traseu novicele ajunge la o pâlnie care
are un orificiu de ieșire. De la orificiu
coboară o scară din fier(foarte
înclinată), iar la ultima treaptă a scări apare
un puț înspăimântător(adică ocupă tot locul
nu este altceva decât puțul). Făcând o analiză a
locului unde se află aspirantul, având o
lampă cu lumină slabă, el nu vede decât
formidabila adâncime a puțului. Întoarcerea
înapoi e cu neputință, ușa e blocată va muri
la ușă. Dacă analizăm din punct de vedere yoghin
tot ce a făcut aspirantul până acum este
concentrarea(dharana) pe drumul parcurs
și obiectele înfiorătoare avute în cale. Acum
aspirantul nostru își concentrează(dharana)
mentalul pe ultima treaptă a scări, pe adâncime
puțului și pericolul de a cădea în el,
pe întunecime spațiului din jurul său,
dacă e cu putință a se întoarce înapoi și dacă
există o gaură de salvare(deschiderea). În acele
momente aspirantul nostru tot concentrându-și
mentalul pe mijlocul de salvare intră în
meditație (dhyana) și observă o crăpătură
în stânga sa. Crăpătura era întoarsă invers
față de vederea sa(pentru aceia el nu a văzut-o). Își
fixează o mână pe ultima treaptă a scări, iar în
cealaltă având lampa o întinde
spre decupare și astfel el zărește niște
trepte. Apucă cu mâna scara și începe să urce
pe ea și scapă de prăpastie. Scara urcă în
spirală în interiorul unei stânci. După
ce urcă scara aspirantul se găsește în fața
unor zăbrele de bronz, care în partea opusă
aveau o galerie mare, susținută de cariatide
înalte. Între ele, pe zid se vedeau două
șiruri de fresce simbolice. Erau 11 de fiecare
parte, slab luminate de lămpi de cristal, pe care le
țineau în mâini frumoase cariatide. Un mag,
numit pastrofor(păzitor al simbolurilor sacre) îi
deschide novicelui grilajul, și-l întâmpină cu
un surâs binevoitor. El îl felicită că a
trecut, din fericire, prima încercare, apoi
conducându-l prin galerie, îi explică
picturile sacre. Sub fiecare pictură
era o literă și un număr. Cele douăzeci
și două de simboluri reprezentau primele douăzeci
și două de taine și constituiau alfabetul
științei oculte, adică principiile absolute,
cheile universale, care aplicate prin
voință, devin izvorul totalei înțelepciuni
și a totalei puteri. Aceste principii se fixau
în memorie prin corespondența lor cu literele limbii
sacre și cu numerele care se leagă de aceste litere.
Fiecare literă și fiecare număr
exprimă, în această limbă, o lege
ternară, având înțelesuri în lumea
divină, în lumea intelectuală și în
lumea fizică. Astfel litera A, care
corespunde numărului unu, reflectă în lumea
divină: 1. Ființa absolută din care emană
toate ființele; 2. În lumea intelectuală,
unitatea, izvor și sinteză a
numerelor; 3. În lumea fizică, omul,
culmea ființelor umane, care prin dezvoltarea
facultăților sale, se ridică în
sferele concentrice ale infinitului. Ca să spunem
adevărul, litera A este litera
din care emană toate literele, dar este
și ultima literă pentru că în ea se topesc
toate literele. Primul simbol la egipteni, avea
înfățișarea unui hierofant în veșmânt alb, cu sceptru
în mână, cu fruntea încinsă de o coroană
de aur. Haina albă simbolizează puritatea.
Sceptru simbolizează demnitatea de a comanda.
Coroana simbolizează, lumina universului.
Novicele era pus în fapt a înțelege lucruri
noi (ciudate pentru el). Pastoforul
îi prezenta novicele o serie de înțelesuri ascunse
despre creație și Zeii. Toată
această cunoaștere ascunsă, secretă
nu putea fi înțeleasă și reținută de
novice, dar novicele lua act de aceste înțelesuri
ascunse. După ce aceste lămuriri se terminau,
pastoforul deschide o ușă care dădea
spre un fel de boltă îngustă și
lungă, la capătul căreia ardea un foc
dogoritor. Novicele se îngrozea de moarte
și tremura de frică. Fiule spunea pastoforul
„Moartea nu înseamnă decât suflete ne-coapte.”
Și grilajul arcanelor se închide în urma
novicelui. Apropiindu-se de bariera de foc el
observă că focul nu-i decât o iluzie optică,
realizată din ușoare vâlvătăi de lemne
rășinoase, așezate în forma literei V, pe gratii.
O cărare indicată în mijlocul lui, îngăduie
novicelui să treacă mai repede. Proba
apei. Aspirantul era silit să treacă o apă
moartă și neagră, luminată numai de
vâlvătăile de flăcări care cădeau de la focul
rămas în urmă. Proba
Grotei întunecate. Cei doi asistenți
conduceau novicele mai departe în această grotă
întunecată. În grotă se zărea un așternut
moale, tainic luminat de o lampă de bronz,
atârnată de boltă. Trupul aspirantului se ștergea de
sudoare și era stropit cu esențe parfumate,
era îmbrăcat cu o haină fină de de în,
apoi era lăsat singur, spunându-i: „Odihnește-te
și așteaptă-l pe hierofant.” Novicele se întinde
pe pat și caută să-și aducă aminte prin
ce a trecut, dar este conturbat de sunetul
unei muzici ce se aude în fundul grotei.
Muzic era așa redată încât aspirantul
nu o auzea bine, erau sunete ușoare,
dar neclare. Și puternic obosit novicele adormea
buștean. La trezire novicele are o mare surpriză
la câțiva pași de patul său o apariție
tulburătoare de viață și de o frumusețe
ispititoare. O femeie din Nubia,
acoperită cu un val de purpură transparent,
cu un șirag de perle la gât. Femeia se asemăna cu
o mare preoteasă egipteană, ea îl privea cu
ochi lacomi de dorinți amoroase și ținea în mâna
stângă o cupă încununată cu trandafiri. Era tipul de
femeie Nubian, a cărui senzualitate
trupească, produce în mentalul novicelui
puternice dorinți sexuale. În acest sens Nubiana
ave: pomeți proeminenți,
nări dilatate, buze cărnoase ca un
fruct roșu și gustos, ochi ei
străluceau în întuneric. În acest caz novicele
nu știa ce să facă?Nubiana înainta spre el cu pași
domoli și plecându-și ochi îi șopti la
ureche: „Ți-e teamă de mine,
frumosu-le străin? Și am adus răsplata
învingătorului, uitarea necazurilor,
cupa fericiri...” Aici avem două cazuri; Cazul
A. În cazul când dorințele sexuale
ale aspirantului era așa de mari
încât el nu le putea stăpâni el făcea sex
cu Nubiana. După acea novicele cădea
într-un somn profund produs de o licoare din
cupa fericiri. Când novicele se
trezea se vedea părăsit și răvășit,
iar în fața sa apărea hierofantul. Hierofantul îi
spunea concluzia după examenul lui. „Tu ai
fost învingător în primele încercări. Ai triumfat
asupra morți, a focului și a apei;
dar nu ai știut să te învingi pe tine însuți.”
Tu care năzuiești la înălțimile spirituale și
a cunoașterii ai fost biruit la prima
ispitire a simțurilor și ai căzut în
prăpastia materiei. Cine trăiește ca rob
al simțurilor, trăiește în beznă.
Tu ai ales întunericul și nu lumina,
deci rămâi în beznă. Te-am înștiințat
asupra primejdiilor la care te expuneai.
Ți-ai salvat viața, dar ți-ai pierdut
libertatea. Vei rămâne sclavul templui,
sub pedeapsa cu moartea. Cazul
B. Aspirantul răsturna cupa și o
respingea pe ispititoare ; Doisprezece
asistenți (neocores), purtând făclii, îl
înconjurau ca să-l însoțească în triumf
la sanctuarul lui ISIS, unde magii,
rânduiți în semicerc și înveșmântați
în alb, îl așteptau în adunarea plenară.
În adâncul templului puternic luminat, el zărea
statuia colosală a lui ISIS, turnată în bronz, cu
un trandafir de aur pe piept și încoronată
cu o diademă cu șapte raze. Ea îl ținea
în brațe pe fiul său Horus. În fața zeiței,
hierofantul, înveșmântat în
purpură, îl primea pe noul venit,
cerându-i să depună un jurământ al tăcerii
și al supunerii. Apoi îl saluta. În
numele întregii adunări, ca pe un frate
și viitor inițiat. În fața acestor mari
Învățători, discipolul lui Isis se credea în
prezența Zeilor. Înălțat parcă deasupra lui
însuși, el intra pentru prima dată în sfera
Adevărului veșnic. V-am arătat toată această mare
INIȚIERE Egipteană ca să știți prin ce a trecut
Pitagora. La acestea se mai adaugă viziunile lui
Hermes în care Pitagora a fost inițiat
și care l-au dus până la moartea aparentă și
cataleptică și învierea sa în
lumina lui Osiris. Despre viziunile lui Hermes voi
vorbi altădată. După douăzeci și doi de ani Pitagora
devine Șefu templului din Memfis. Dar
datorită progresului militar al babilonienilor, ei aveau o mare invidie pe marea civilizație
Egipteană și voiau să o distrugă cu
orice preț. Și astfel în timpul lui Cambyse,
reușesc să cucerească Egiptul. Și
distruge pentru totdeauna marea civilizația Egipteană.
Pitagora este luat de
însuși Cambyse ca prinzoner în Babilon.
În Babilon el se întâlnește cu marele evreu Daniel.
Totuși ajutat de un grec care se găsea în slujba
babilonienilor Pitagora reușește să revină în Grecia.
Și de aici ceva mai târziu va pleca în Italia la Crotone,
unde cu ajutorul coloniștilor greci el își întemeiază o
academie, care se numea „Templul Muzelor.” La
început novicele auzea maximele Maestrului repetate
de novici, dar la un anumit moment apărea Pitagora
care își făcea o impresie clară despre candidații.
Deci juca rolul hierofantului. Astfel prima
încercare a aspirantului, el trebuia să-și
petreacă petreacă toată noaptea într-o peșteră
din apropierea orașului, despre care se spune că
ar exista monștri și vedenii. Cei care nu puteau
rezista erau considerați slabi pentru inițiere și erau
respinși. Urma încercarea morală. Novicele
era dus dimineața și închis într-o celulă
goală și cu un aer trist. Astfel novicele
primea o placă de ardezie și primea o
lucrare de examen în care predominau simbolurile
pitagorice. Exemplu: „Ce înseamnă triunghiul
înscris într-un cerc?” Astfel novicele petrecea
12 ore în celula sa cu placa și problema,
izolat de lume. În celulă novicele mai avea
un vas cu apă și o bucată de pâine uscată.
După acea novicele era dus într-o sală
unde unde cei prezenți îl luau peste picior și
își băteau joc de el. Pitagora era așezat
într-un loc ascuns și urmărea toate aceste
dialoguri, iar în final dădea verdictul
dacă aspirantul este admis sau respins.
Candidatul respins pleca rușinat și el ajungea
uneori dușman de moarte, pentru ordinul
lui Pitagora. Printre aceștia se numără faimosul
Cyclon, care mai târziu, a asmuțit poporul
împotriva pitagorienilor și adus la alungarea lui
Pitagora și desființarea ordinului.
Academia lui Pitagora nu a avut candidații de mare valoare.
Dacă facem comparație între Temple din Memfis și
școala lui Pitagora, este ca o furnică față
de un elefant. Toate ideile și conceptele
lui Pitagora au fost integrate în elenism
și creștinismul ortodocs ce a urmat lui
Pitagora.
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu