Vasile Ivașca, Marele yoghin Indian Dattatreya. Cea mai mare întrupare „Yoghină” până la apariția yoghinului Vasile Ivașca. A unsprezecea lecție.

Mare Zeu Vasile, Vasile în tinerețe.

Mare Zeu Vasile, Vasile împreună cu Tati Shiva, Bagavan Vishnu, Marele Zeu Ganesha, Marile Zeițe Mahalakshmi și Sarasvati.

În lecția trecută am terminat cu dharana. În acest sens vă mai arat o concentrare la punct fix. Să zicem că vă moare cineva foarte iubit, o rudă foarte apropiată. Și mentalul dumneavoastră tot la ruda iubită se gândește, nu vă puteți nici în ruptul capului detașa de acea persoană. Și timpul trece foarte rapid. Și persoana respectivă fără să fie yoghin continuă această concentrare pe creierul său. Ce se întâmplă în acest caz? Marea Zeiță Kundalini se trezește și trimite curenți Ei pe canalul Sarasvati. Când acești curenți fierbinți ajung în zona creierului mic îl opăresc și îl ard. Și numai vedem că persoana respectivă moare la 3 sau 4 luni după decesul rudei iubite. Nu avem ce să-i face eu v-am spus că în 1980 eram tot ud și ars(aveam rană deschisă) de curenții Mamei Kundalini între picioare. Vă rog nu vă aventurați la procedee yoghine superioare, până ce corpul dumneavoastră nu este obișnuit cu Prana Shakti. A șaptea etapă în yoga regală este Dhyana(meditația).

Dhyana(meditația). Este o etapă importantă în cadrul lui yoga. Așa cum v-am mai spus eu am început dharana și meditația pe Dealul cu Vii de la Josani. În acest mod eu făceam 4 ore yoga pe dealul cu vii la început priveam satul Josani și satele vecine, munții și pădurile, valea Roșiei, valea Meziad, etc. Dar o dată cu trecerea timpului Eu am început să închid ochi și să țin în mental pentru meditație obiectul sau imaginea aleasă. Se întâmpla de multe ori să uit imagine aleasă, deschideam ochi și priveam din nou imaginea și iar închideam ochi. Totuși ce este Dhyana? Deci meditația urmează concentrări. Există un moment dat(o legătură) unde Concentrare menține mintea asupra aceluiași obiect. Ce se întâmplă în mentalul yoghinului atunci? Din mental apare o curgere ne-întreruptă de cunoștințe privitoare la acel subiect(sau obiect). Deci meditația este o curgere de gânduri în mod continuu în legătură cu acel obiect. Prin meditație mintea dumneavoastră primește multe puteri ascunse omului de rând, dar mai ales „cunoașterea intuitivă.” Deci prin meditație poți obține tot ce dorești. Ce să vă zic există multe obiecte, idei, subiecte și alte lucruri umane la care sunteți învățați să meditați. Dar Eu nu sunt de acord cu aceste fapte și în cadrul Yogi Noastre următoarele lucruri, fapte, idei, obiecte, subiecte vor face subiectul de meditație. În copilăria mea Eu făceam yoga pe Dealul cu Vii. Indiferent că îmi place sau nu îmi place Marea Zeiță Kundalini m-a întrupat în acea zonă a României. În acest sens Eu făceam „Meditația și Concentrarea pe Dealul cu Vii” de la Josani. Să mai repet puțin ce am spus Eu, referitor la yoga care am practicat-o Eu pe „Dealul cu Vii” de la 7 ani până la 14 ani. Eu stăteam în postura jumate Lotus pe Dealul cu Vii, îmi fixam privirea asupra unul obiectiv să-i zicem Măgura Sohodol-ului sau Biserica din Josani. După ce mi-o fixam bine în mental închideam ochii și căutam să mențin atenți concentrată pe această imagine timp de 30 de minute. Se întâmpla de multe ori să uit imaginea, deschideam ochii să văd imaginea după care, iar îi închideam și tot așa am continuat până am reușit să stabilizez imaginea în mental. Deci această concentrare am făcut-o în copilăria mea. În acest caz „obiectul meu de meditație” a fost stabilit de „Mami Kundalini” și de aici încolo această zonă a „depresiuni Beiușului” va fi „zonă de meditație” pentru „Yoghini din întreaga lume.” În anul 1980 Marea Zeiță Kundalini mi-a produs cele trei boli în zona anusului. Și astfel mentalul meu era concentrat și meditam în acea zonă. După luna iulie a anului 1990, după ce Marea Zeiță s-a trezit violent în mine, eram concentrat și meditam asupra locurilor unde Mami Kundalini îmi producea puternice presiuni și dureri. După luna iulie a anului 1990 Eu devin conștient că am; 1. Baloanele Rotunde de la degetele groase ale picioarelor, care erau foarte grele și nu mai puteam scăpa de ele; 2. Devin conștient că am Bulbul Kanda foarte blocat; 3. Devin conștient că am chakr-ele Svadisthana, Manipura, Anahat, Vishudha, Ajna și Sahasrara foarte blocate și nu le pot învârti ; 4. Devin conștient că am pumnalul înfipt în urechea stângă și care merge până în mijlocul capului și nu îl pot elimina. De acest pumnal nu pot să scap decât în anul 2010, dar nu complet. Acum în data de 13. 05. 2015 când scriu aceste rânduri, pumnalul(adică zona dureroasă) e străbătu de mii și mii de canale subtile. Totuși mai există punctul „Poarta urechii” și un punct în interiorul urechi interne care se mai blochează în timpul când principiul Kapha este în exces. 5. Devin conștient că am Discul de Ghiață pe Ajna chakra. Înainte pe Ajna chakra ce simțeam eu? Simțeam o durere surdă, puternică în toată zona capului pentru a o calma Eu luam, aspirină, paracetamol, Fasconal, Indometacin, algocalmin, injecții cu Poli-din, Penicilina G, Efitard. M-am uns pe frunte cu alifie de viperă din Rusia. Toate aceste tratamente Eu le-am făcut și înainte de 1990 și după 1990. O dată cu trezirea Mari Zeițe Kundalini, iulie a anului 1990 eu devin conștient că, durere surdă, puternică în toată zona capului este înlocuită cu un Disc de Ghiață. În acest moment în mentalul meu cel de al șasele simț numit „Simțul Intern”(manas) se amplifică în cunoaștere. Acest „simț intern” este total diferit de toate cele 5 simțuri. În aceste momente cu ajutorul „simțului intern” Eu am putut să controlez forma Discului de Ghiață. Acest disc era rotund și avea pe margini dinți ca de ferăstrău, uni dinți erau mai lungi ca alți. Deci atunci când se rotea discul avea bătăi în plan radial(după rază). Discul era rece ca ghiața și era foarte dens(deci greu). Pe partea dreaptă a capului discul era învârtit de Cureaua Pranică 1, iar pe partea stângă de Cureaua Pranică 2. Mișcarea era foarte greoaie și discul mai avea bătăi în plan frontal(în sus și în jos). Acest Disc de Ghiață, datorită bătăilor în plan frontal și radial, datorită greutăți și răceli, îmi producea o durere și presiune insuportabilă. Erau momente ale zilei când îmi ziceam că înnebunesc și îmi pierd conștiința. Așa v-am spus că am făcut film la doctorul Bagarius și nu s-a găsit nimic acolo. Tot acest Disc de Ghiață a fost distrus înainte de 2010(prin foc și rotire). Până la distrugerea lui o mare energie pranică era consumată la rotire lui. Discului de Ghiață este format numai din negativități care blochează în plan subtil centrul de comandă Ajna chakra și chakr-ele Soma și Manas. Cu tratamentele descrise de mine la doctori eu am reușit să ameliorez durerea, dar niciodată să elimin Discul de Ghiață existent acolo. Am făcut peste un milion de ore de foc pe zona frunți deci Ajna chakra. Și alt milion de ore de foc pe punctul „Poarta urechi.” După anul 2000 când am devenit Mare Zeu, această zonă a frunți, Ajna chakra, a sistemului osos existent acolo, pentru a fi purificată a fost încredințată Zeului Mediu Agni(Zeul Focului). Încă un procedeu suplimentar pentru eliminare a Discului de Ghiață este centrifugarea. Așa cum apa este eliminată din lemn în mașini speciale de centrifugat, prin mărire vitezei la 17 mii de ture pe minut. Tot așa și Eu am mărit viteza Pranei în corpul meu subtil la 3 până la 5 ori față de viteza în ființele umane. Referitor la super-chakra Sahasrara, era foarte grea și petale Ei erau pline de negativități, îmi loveau puternic fața și avea o mișcare greoaie. Când am reușit să deschid canalul Sushumna nadi cele 10 note ale PRANAVEI OM le-am auzit foarte puternic și în mod clar. În anul 1995 când am început Likhita Japa cu mantra GAM au început alte vibrații să intre în corpul meu subtil. Și astfel cele 24 de mantre ale Dharanei Zeilor vibrează etern în mine. În aceste condiții domnilor Yoghini și dacă dumneavoastră veți căuta ca mentalul dumneavoastră să se concentreze pe lucrurile exterioare va fi imposibil. Toate aceste sumedenii de vibrații, formidabile presiuni, groaznice dureri, blocaje puternice vor forța mentalul dumneavoastră să fie orientat numai și numai spre aceste fenomene din corpul subtil. Așa cum Americani au trimis oameni pe Lună, tot așa și Mari yoghini Indieni au trimis cărți yoghine în toată lumea. Printre acești Mari Yoghini indieni este și Swami Shivanada. El ne-a trimis următoarele cărții de yoga care le puteți studia. Lecții practice de Yoga, Japa-Yoga, Practica Meditației, Misterele și controlul minți prin Yoga și altele. Să lămurim puțin lucrurile, Eu v-am introdus o Yogă mult Superioară Yogi Indiene. De aceia vă rog să studiați cum s-a ajuns de la o Yogă cu o cunoaștere inferioară la Yoga Marilor Zeii(Yoga Noastră).

Marele Zeu Vasile, Vasile împreună cu Tati Shiva și Zeii Medii. Marele Zeu Vasile, Vasile executând Shanmukhi mudra.

Se știe despre o serie de mari savanți și descoperitori că foloseau mult procedeul de concentrare și meditație în cercetările lor. Printre aceștia amintim pe Socrate, Homer, Aristotel, Thales, Pitagora, Platon, Newton, Einstein și alți. Eu voi vorbi în continuare despre Pitagora.

Pitagora. Sa născut circa. 580 î.Hr.(după alți. circa. 495 î.Hr.). A fost un Filozof și matematician grec, originar din insula Samos, întemeietorul pitagorismului, care punea la baza întregii realități teoria numerelor și a armoniei. A fost și conducătorul partidului aristocratic din Crotone (sudul Italiei). Scrierile sale nu s-au păstrat. Tradiția îi atribuie descoperirea teoremei geometrice și a tablei de înmulțire, care îi poartă numele. Ideile și descoperirile lui nu pot fi deosebite cu certitudine de cele ale discipolilor apropiați. Pitagora a fost un mare educator și învățător al spiritului grecesc și se spune că a fost și un atlet puternic, așa cum stătea bine atunci poeților, filosofilor (de exemplu, Platon însuși) și comandanților militari etc. Pitagora era ionian, originar din insula Samos. Trecuse peste 1000 de ani de la moartea lui Orfeu și încă totă filosofia și magia Sa dominau gândirea Greciei antică. Spiritul și gândirea lui Orfeu trăiește pretutindeni în Grecia acelor timpuri. Dar mai ales în sanctuarul lui Jupiter din Olimp, a Junonei de la Argos, a lui Ceres de la Eleusis, el domnește asupra Atenei prin Minerva, strălucește la Delfi prin Apolon. Această Mare Grecie a lui Orfeu începe să pălească să se altereze. Totuși Greci se luptau din răsputeri să aducă un suflu nou și o filosofie nouă. În acest sens cei mai dotați copii și elevi ai lor erau trimiși să studieze filozofia și religia la marile temple egiptene din Memfis și Teba. Printre acești aleși este și Pitagora. Pitagora se arătă un discipol puternic foarte capabil. Polycrate i-a dat lui Pitagora o scrisoare de recomandare către faraonul Egiptului Amasis, care-l prezintă preoților din Memfis. Dar acești preoți egipteni nu aveau mare încredere în greci, pe care îi considerau ușuratici și nestatornici. Toți acești preoți au căutat să-l descurajeze pe Pitagora. Dar novicele de Pitagora se supuse cu o răbdare de nezdruncinat și mult curaj tărăgănărilor și încercărilor care i-au fost Impuse. Analizându-și viața Pitagora știa că nu va ajunge la cunoaștere decât atunci când voința sa va stăpâni întreagă natură inferioară. Inițierea lui Pitagora în Egipt a durat douăzeci și doi de ani, sub pontificatul marelui preot Sophia.

ISIS -Inițierea -Încercările. Sau pe scurt Eu o numesc „Inițierea Egipteană.” În timpul Marelui faraon Ramses, civilizația egipteană strălucea în culme glorie sale. Multe orașe aveau splendide temple, monumente mărețe printre acestea amintim: Luksor, Teba, Memfis, etc. La Memfis se ridica Ramesseum, înconjurat de o pădure de obeliscuri, de statui, de monoliți uriași. Și în mijlocul acele activități febrile, a acelei vieți amețitoare, apărea câte unul dintre mulți novici străini, aspiranți ai Misterelor. Toți acești aspiranți veneau din Asia Mică, din munți Traciei, din Grecia, atrași de de renumele templelor sale. Când ajungeai la Memfis erai uimit de splendoarea și civilizația sa. Ne găsim la Memfis în ziua când are loc ceremonia Inițieri regale. La ea participa și Faraonul Egiptului. Îl vedeai pe Faraon ieșind din templu dinaintea mulțimii, urcând pe scut purtat de 12 ofițeri purtători de evantaie maridin statul său major. În fața sa 12 preoți tineri duceau, pe perene brodate cu aur, însemnele regale: sceptrul regal cu cap de berbec, spada, arcul și buzduganul. Îndărătul său urma curtea și colegiile sacerdotale, urmași de inițiații marilor și micilor mistere. Pontifii purtau tiara albă și pieptarul strălucind de focul pietrelor prețioase. Demnitarii coroanei purtau decorațiile Mielului, ale Berbecului, ale Leului, ale Crinului și ale Albinei, toate acestea agățate de lanțuri masive lucrate minunat. Noaptea, bărci împodobite magnific plimbau pe lacuri artificiale orchestre regale, în mijlocul cărora se profilau dansatoare și cântărețe din teobre, în atitudini hieratice. Toate aceste fapte și întâmplări se petreceau acum 2700 de ani când la Memfis a ajuns și Pitagora. Odată ajuns acolo aspirantul era luat în primire de un preot, care căuta să afle totul despre novice. Astfel novicele era întrebat de locul de unde vine, despre templul care l-a instruit, despre familia sa și în ultimul rând era verificat dacă are aptitudini de a fi preot. Dacă novicele în acest scurt examen era considerat nedemn pentru mistere, printr-un gest tăcut i-se arăta ușa. Dacă preotul descoperea în novice dorința sinceră de a găsi Adevărul, îl ruga să-l urmeze. Astfel cei doi treceau prin diferite porți, curți interioare, printr-o alee tăiate în stâncă, sub un cer mărginit numai de stele și de sfincși. Și în sfârșit ajungeau la un templu mic, care folosea la intrarea în criptele subterane. În fața porți în mod grandios și măreț se afla statuia lui ISIS în mărime naturală. Zeița în poziție șezând, ținea pe genunchi o carte închisă, într-o atitudine de concentrare și meditație. Fața îi era acoperită cu un văl(numit vălul ignoranței). În partea inferioară a statui era scris: „Nici un muritor nu mi-a ridicat vălul.” Hierofantul(preotul) îl ducea pe novice la ușa sanctuarului secret. Aici erau două coloane. Cea roșie reprezenta urcușul spiritual spre lumea lui Osiris(Zeul suprem la Egipteni); cea neagră înseamnă robia sa în materie și această cădere ajunge până la nimicire(renașterea în lumea animală). Orice novice ce se apropie de de știința și doctrina Egipteană își pune viața în joc. Nebunia sau moartea, iată ce va găsi cel slab sau rău, cei puternici și buni sunt singurii care vor afla viața și nemurirea. Mulți nechibzuiți au intrat pe această ușă și nu au mai ieșit vii. Este o prăpastie care nu-i scoate la lumină decât pe cei curajoși. Chibzuiește bine la cea ce vrei să faci, la primejdiile pe care le vei întâmpina și dacă ai curajul să le ții piept sau dacă nu renunță la această hotărâre. De îndată ce această ușă se va închide tu nu vei mai putea da înapoi. Cazul A. Dacă novicele nu era pregătit, hierofantul îl readucea în curtea exterioară și-l recomanda slugilor templului în mijlocul cărora trebuia să petreacă o săptămână, silit să facă muncile cele mai umile, ascultând imnurile și făcând abluțiunile. Tot timpul novicelui i-se impunea o tăcere desăvârșită. Cazul B. Novicele era pregătit, iar inițierea se făcea seara. Ajuns după ușă novicele era ghidat de doi asistenți la cunoașterea misterelor. De la ușa sanctuarului se intra într-un vestibul negru(adică să-i reducă complet vederea novicelui) a cărui ieșire nu se vedea. Pe cele două părți laterale a acestei încăperi lugubre, novicele vedea, la lumina făcliilor, un șir de statui cu trupuri de oameni și cu capete de animale, de lei, de tauri, de păsări de pradă, de șerpi, toate acestea(datorită lumini difuze) parcă erau vii și gata, gata să-l apuce pe aspirant(producându-i o groază teribilă). La capătul acestui alei înfricoșătoare, pe care aspirantul trebuia să o treacă fără a scoate o vorbă, se afla o mumie și un schelet omenesc. Cele două se aflau față în față. Cei doi asistenți(neocores) îi fac un semn și îi arată novicelui o gaură în perete, chiar în fața sa. Era intrarea într-un gang atât de scund încât nu se putea trece decât târâș. Unul din asistenți îi spuneau novicelui că mai poate să se întoarcă, ușa sanctuarului mai e încă deschisă. Rămân spuse novicele pe acest drum fără întoarcere. Novicele primea de la un asistent o lampă aprinsă. Asistenții se întorceau înapoi și închideau cu zgomot ușa. Iar novicele cu lampa în mână se strecura prin gaură. În acele momente după ce novicele a pătruns cu tot corpul dincolo de gaură din adâncul pământului se auzea o voce puternică; „Aici pier nebunii care au râvnit la cunoaștere și putere.” Acest aranjament acustic era în așa fel proiectat și executat încât el se repeta de 7 ori, iar fiecare repetare avea un ecou. Acum aspirantul înainta prin gang care devenea tot mai larg, dar cobora în pantă din ce în ce mai abruptă(mai înclinată). Parcurgând tot acest traseu novicele ajunge la o pâlnie care are un orificiu de ieșire. De la orificiu coboară o scară din fier(foarte înclinată), iar la ultima treaptă a scări apare un puț înspăimântător(adică ocupă tot locul nu este altceva decât puțul). Făcând o analiză a locului unde se află aspirantul, având o lampă cu lumină slabă, el nu vede decât formidabila adâncime a puțului. Întoarcerea înapoi e cu neputință, ușa e blocată va muri la ușă. Dacă analizăm din punct de vedere yoghin tot ce a făcut aspirantul până acum este concentrarea(dharana) pe drumul parcurs și obiectele înfiorătoare avute în cale. Acum aspirantul nostru își concentrează(dharana) mentalul pe ultima treaptă a scări, pe adâncime puțului și pericolul de a cădea în el, pe întunecime spațiului din jurul său, dacă e cu putință a se întoarce înapoi și dacă există o gaură de salvare(deschiderea). În acele momente aspirantul nostru tot concentrându-și mentalul pe mijlocul de salvare intră în meditație (dhyana) și observă o crăpătură în stânga sa. Crăpătura era întoarsă invers față de vederea sa(pentru aceia el nu a văzut-o). Își fixează o mână pe ultima treaptă a scări, iar în cealaltă având lampa o întinde spre decupare și astfel el zărește niște trepte. Apucă cu mâna scara și începe să urce pe ea și scapă de prăpastie. Scara urcă în spirală în interiorul unei stânci. După ce urcă scara aspirantul se găsește în fața unor zăbrele de bronz, care în partea opusă aveau o galerie mare, susținută de cariatide înalte. Între ele, pe zid se vedeau două șiruri de fresce simbolice. Erau 11 de fiecare parte, slab luminate de lămpi de cristal, pe care le țineau în mâini frumoase cariatide. Un mag, numit pastrofor(păzitor al simbolurilor sacre) îi deschide novicelui grilajul, și-l întâmpină cu un surâs binevoitor. El îl felicită că a trecut, din fericire, prima încercare, apoi conducându-l prin galerie, îi explică picturile sacre. Sub fiecare pictură era o literă și un număr. Cele douăzeci și două de simboluri reprezentau primele douăzeci și două de taine și constituiau alfabetul științei oculte, adică principiile absolute, cheile universale, care aplicate prin voință, devin izvorul totalei înțelepciuni și a totalei puteri. Aceste principii se fixau în memorie prin corespondența lor cu literele limbii sacre și cu numerele care se leagă de aceste litere. Fiecare literă și fiecare număr exprimă, în această limbă, o lege ternară, având înțelesuri în lumea divină, în lumea intelectuală și în lumea fizică. Astfel litera A, care corespunde numărului unu, reflectă în lumea divină: 1. Ființa absolută din care emană toate ființele; 2. În lumea intelectuală, unitatea, izvor și sinteză a numerelor; 3. În lumea fizică, omul, culmea ființelor umane, care prin dezvoltarea facultăților sale, se ridică în sferele concentrice ale infinitului. Ca să spunem adevărul, litera A este litera din care emană toate literele, dar este și ultima literă pentru că în ea se topesc toate literele. Primul simbol la egipteni, avea înfățișarea unui hierofant în veșmânt alb, cu sceptru în mână, cu fruntea încinsă de o coroană de aur. Haina albă simbolizează puritatea. Sceptru simbolizează demnitatea de a comanda. Coroana simbolizează, lumina universului. Novicele era pus în fapt a înțelege lucruri noi (ciudate pentru el). Pastoforul îi prezenta novicele o serie de înțelesuri ascunse despre creație și Zeii. Toată această cunoaștere ascunsă, secretă nu putea fi înțeleasă și reținută de novice, dar novicele lua act de aceste înțelesuri ascunse. După ce aceste lămuriri se terminau, pastoforul deschide o ușă care dădea spre un fel de boltă îngustă și lungă, la capătul căreia ardea un foc dogoritor. Novicele se îngrozea de moarte și tremura de frică. Fiule spunea pastoforul „Moartea nu înseamnă decât suflete ne-coapte.” Și grilajul arcanelor se închide în urma novicelui. Apropiindu-se de bariera de foc el observă că focul nu-i decât o iluzie optică, realizată din ușoare vâlvătăi de lemne rășinoase, așezate în forma literei V, pe gratii. O cărare indicată în mijlocul lui, îngăduie novicelui să treacă mai repede. Proba apei. Aspirantul era silit să treacă o apă moartă și neagră, luminată numai de vâlvătăile de flăcări care cădeau de la focul rămas în urmă. Proba Grotei întunecate. Cei doi asistenți conduceau novicele mai departe în această grotă întunecată. În grotă se zărea un așternut moale, tainic luminat de o lampă de bronz, atârnată de boltă. Trupul aspirantului se ștergea de sudoare și era stropit cu esențe parfumate, era îmbrăcat cu o haină fină de de în, apoi era lăsat singur, spunându-i: „Odihnește-te și așteaptă-l pe hierofant.” Novicele se întinde pe pat și caută să-și aducă aminte prin ce a trecut, dar este conturbat de sunetul unei muzici ce se aude în fundul grotei. Muzic era așa redată încât aspirantul nu o auzea bine, erau sunete ușoare, dar neclare. Și puternic obosit novicele adormea buștean. La trezire novicele are o mare surpriză la câțiva pași de patul său o apariție tulburătoare de viață și de o frumusețe ispititoare. O femeie din Nubia, acoperită cu un val de purpură transparent, cu un șirag de perle la gât. Femeia se asemăna cu o mare preoteasă egipteană, ea îl privea cu ochi lacomi de dorinți amoroase și ținea în mâna stângă o cupă încununată cu trandafiri. Era tipul de femeie Nubian, a cărui senzualitate trupească, produce în mentalul novicelui puternice dorinți sexuale. În acest sens Nubiana ave: pomeți proeminenți, nări dilatate, buze cărnoase ca un fruct roșu și gustos, ochi ei străluceau în întuneric. În acest caz novicele nu știa ce să facă?Nubiana înainta spre el cu pași domoli și plecându-și ochi îi șopti la ureche: „Ți-e teamă de mine, frumosu-le străin? Și am adus răsplata învingătorului, uitarea necazurilor, cupa fericiri...” Aici avem două cazuri; Cazul A. În cazul când dorințele sexuale ale aspirantului era așa de mari încât el nu le putea stăpâni el făcea sex cu Nubiana. După acea novicele cădea într-un somn profund produs de o licoare din cupa fericiri. Când novicele se trezea se vedea părăsit și răvășit, iar în fața sa apărea hierofantul. Hierofantul îi spunea concluzia după examenul lui. „Tu ai fost învingător în primele încercări. Ai triumfat asupra morți, a focului și a apei; dar nu ai știut să te învingi pe tine însuți.” Tu care năzuiești la înălțimile spirituale și a cunoașterii ai fost biruit la prima ispitire a simțurilor și ai căzut în prăpastia materiei. Cine trăiește ca rob al simțurilor, trăiește în beznă. Tu ai ales întunericul și nu lumina, deci rămâi în beznă. Te-am înștiințat asupra primejdiilor la care te expuneai. Ți-ai salvat viața, dar ți-ai pierdut libertatea. Vei rămâne sclavul templui, sub pedeapsa cu moartea. Cazul B. Aspirantul răsturna cupa și o respingea pe ispititoare ; Doisprezece asistenți (neocores), purtând făclii, îl înconjurau ca să-l însoțească în triumf la sanctuarul lui ISIS, unde magii, rânduiți în semicerc și înveșmântați în alb, îl așteptau în adunarea plenară. În adâncul templului puternic luminat, el zărea statuia colosală a lui ISIS, turnată în bronz, cu un trandafir de aur pe piept și încoronată cu o diademă cu șapte raze. Ea îl ținea în brațe pe fiul său Horus. În fața zeiței, hierofantul, înveșmântat în purpură, îl primea pe noul venit, cerându-i să depună un jurământ al tăcerii și al supunerii. Apoi îl saluta. În numele întregii adunări, ca pe un frate și viitor inițiat. În fața acestor mari Învățători, discipolul lui Isis se credea în prezența Zeilor. Înălțat parcă deasupra lui însuși, el intra pentru prima dată în sfera Adevărului veșnic. V-am arătat toată această mare INIȚIERE Egipteană ca să știți prin ce a trecut Pitagora. La acestea se mai adaugă viziunile lui Hermes în care Pitagora a fost inițiat și care l-au dus până la moartea aparentă și cataleptică și învierea sa în lumina lui Osiris. Despre viziunile lui Hermes voi vorbi altădată. După douăzeci și doi de ani Pitagora devine Șefu templului din Memfis. Dar datorită progresului militar al babilonienilor, ei aveau o mare invidie pe marea civilizație Egipteană și voiau să o distrugă cu orice preț. Și astfel în timpul lui Cambyse, reușesc să cucerească Egiptul. Și distruge pentru totdeauna marea civilizația Egipteană. Pitagora este luat de însuși Cambyse ca prinzoner în Babilon. În Babilon el se întâlnește cu marele evreu Daniel. Totuși ajutat de un grec care se găsea în slujba babilonienilor Pitagora reușește să revină în Grecia. Și de aici ceva mai târziu va pleca în Italia la Crotone, unde cu ajutorul coloniștilor greci el își întemeiază o academie, care se numea „Templul Muzelor.” La început novicele auzea maximele Maestrului repetate de novici, dar la un anumit moment apărea Pitagora care își făcea o impresie clară despre candidații. Deci juca rolul hierofantului. Astfel prima încercare a aspirantului, el trebuia să-și petreacă petreacă toată noaptea într-o peșteră din apropierea orașului, despre care se spune că ar exista monștri și vedenii. Cei care nu puteau rezista erau considerați slabi pentru inițiere și erau respinși. Urma încercarea morală. Novicele era dus dimineața și închis într-o celulă goală și cu un aer trist. Astfel novicele primea o placă de ardezie și primea o lucrare de examen în care predominau simbolurile pitagorice. Exemplu: „Ce înseamnă triunghiul înscris într-un cerc?” Astfel novicele petrecea 12 ore în celula sa cu placa și problema, izolat de lume. În celulă novicele mai avea un vas cu apă și o bucată de pâine uscată. După acea novicele era dus într-o sală unde unde cei prezenți îl luau peste picior și își băteau joc de el. Pitagora era așezat într-un loc ascuns și urmărea toate aceste dialoguri, iar în final dădea verdictul dacă aspirantul este admis sau respins. Candidatul respins pleca rușinat și el ajungea uneori dușman de moarte, pentru ordinul lui Pitagora. Printre aceștia se numără faimosul Cyclon, care mai târziu, a asmuțit poporul împotriva pitagorienilor și adus la alungarea lui Pitagora și desființarea ordinului. Academia lui Pitagora nu a avut candidații de mare valoare. Dacă facem comparație între Temple din Memfis și școala lui Pitagora, este ca o furnică față de un elefant. Toate ideile și conceptele lui Pitagora au fost integrate în elenism și creștinismul ortodocs ce a urmat lui Pitagora.

Concluzie generală. V-am dat acestă „Inițiere Egipteană” la care a fost supus și Pitagora ca o tablă a înmulțiri în matematică. În Yoga Noastră de aici încolo Eu voi face trimiteri sau comparații cu această „Inițiere Egipteană.” Să luăm un exemplu Proba cu apa? Să zicem că aveți apă la plămâni și nu mai puteți scăpa de ea, luați cele mai bune medicamente și boala persistă. Ce avem noi de fapt? Principiul apă, a lui Bagavan Vishnu este în exces și blochează eliminarea apei din corpul dumneavoastră. Și Muladhara chakra este puternic blocată și blochează absorbția medicamentului. Noi în Yoga Noastră nu avem nici o legătură între Zeii Greci sau Egipteni. În Yoga Noastră Marii Zei se găsesc în corpul subtil al dumneavoastră mai precis în învelișul de Pranayama. Marii Zei pot fi puși în evidență prin vibrația mantrei lor. O dată cu ridicarea Marii Zeițe Kundalini pe canalul central Sushumna nadi, Marii Zei sunt absorbiți în corpul Marii Zeițe, Iar în starea de Samandhi Marii Zei nu mai există sunt topiți în Tati Shiva. Iar când Marea Zeiță coboară din Sahasrara, Marii Zei sunt din nou desfășurați în cele șase chakre. Eu am experimentat de mii de ori starea de Samandhi și am experimentat de mii de ori când Marea Zeiță coboară din Sahasrara.

Satul Josani și munții Bihorului, vedere de pe Dealul cu Vii. Mare Zeu Vasile, Vasile executând Viparita Karana mudra.