Vasile Ivașca. Aparatul respirator a organismului uman, partea a doua. Ce este Prana în Yoga Noastră? Pranayama partea a doua.

Mare Zeu Vasile, Vasile împreună cu Tati Shiva și Mari Zeii și Zeițe.

Mare Zeu Vasile, Vasile în postura Lumânare.

Voi continua cu cea de a doua lecție cu respirația forțată, știu că vă este greu să efectuați aceste tipuri de respirații, dar nu avem ce face, Pranayama este obligatorie în „Yoga Noastră.” Astfel dacă nu vom efectua Pranayama, învelișul subtil de Prana nu se va îmbogăți cu Prana. Putem practica asane până la infinit, Prana din învelișul de Pranayama va fi aceiași. Asane-le vor deschide mai multe canale subtile în corpul dumneavoastră.

Ce am spus noi la lecția despre cele 10 sufluri vitale(pranas) că această mișcare de contracție a mușchilor respiratorii este făcută de suflul Vyana. Acest suflu vital este puterea în corpul dumneavoastră. În acest caz când scade în corpul dumneavoastră procesul respirației se produce îmbătrânirea și moartea. De aceia în Yoga Noastră este obligatoriu să facem respirația forțată ca să amplificăm mult procesul respirației.

„Expirația” este actul prin care aerul este eliminat din plămâni. Dacă avem o expirație normală, mușchii inspiratori se relaxează, diafragmul își reia, prin relaxare forma de boltă, cu convexitatea spre cavitatea toracică și apasă asupra plămânilor. Prin relaxarea mușchilor inspiratori, coastele coboară și micșorează volumul cavității toracice, apasă asupra plămânilor și elimină aerul din plămâni, provocând expirația. În acest caz expirația normală este un act pasiv, adică un proces în care, în mod normal, contracția musculară aproape că nu intervine. Totuși noi am spus că vom efectua respirația forțată și în acest caz devine activă participarea mușchilor expiratorii auxiliari.

„Ventilația pulmonară”. Prin ventilație pulmonară se înțelege circulația aerului prin căile respiratorii extra-pulmonare și prin plămâni, adică inspirația și expirația. Ventilația pulmonară depinde de frecvența mișcărilor respiratorii. Dacă avem o respirație normală și suntem în repaus, mișcările respiratorii au loc cu o frecvență de 16 mișcări/minut, la bărbatul adult și 18 mișcări/minut, la femeia adultă. Ritmul mișcărilor respiratorii variază cu vrâsta: la copilul nou-născut, acest ritm este 45 de mișcări/minut, iar la vrâsta de 10 ani este 26 de mișcări/minut,iar la vrâsta de 15 ani este 20 de mișcări/minut.

Ritmul respirator.

Ritmul respirator este influențat de starea fiziologică a organismului. În timpul somnului el se micșorează, pe când în timpul unei activități musculare intense el crește apreciabil, ajungând la 40-50 de mișcări respiratorii/minut. În mod obișnuit, în cursul unei inspirații normale, intră în aparatul respirator(om sănătos) 0,5 litri de aer, un volum aproximativ se expiră. Această cantitate de aer a fost numită „aer respirator curent.” Prin respirație forțată se mai introduce în aparatul respirator, pe lângă aerul respirator curent, încă un volum de aer de aproximativ 2 litri, care a fost denumit „aer complementar.” De asemenea printr-o expirație forțată poate fi expulzată din plămâni, alături de cea corespunzătoare „aerul respirator curent” și o cantitate de aproximativ 1,5 litri, denumită „aer suplimentar”.

Nu poate fi scos din plămâni prin efort expirator, un volum de aproximativ 1 litru de aer, care a fost numit „aer rezidual.” Deci însumând aceste volume de aer vom obține: 0,5+2,0+1,5+1,0 =5,0 litri, care reprezintă „capacitatea pulmonară.” Cam jumătate din această cantitate constituie rezerva obișnuită a organismului(aer suplimentar +aer rezidual).

Mare Zeu Vasile, Vasile împreună cu Tati Shiva, Mami Parvati și Marile Zeițe. Mare Zeu Vasile, Vasile în postura Vrkasana.

Schimbul de gaze. Analizându-se compoziția aerului inspirat și a celui expirat, s-au obținut următoarele rezultate.

Gazul	Proporția procentuală în aer.		Diferența între aerul expirat și inspirat în %
	Inspirat	Expirat
Azot și gaze rare.	79,02%	79,7%	+ 0,68%
Oxigen	20,94%	16,3%	- 4,64%
Dioxid de carbon	0,04%	4%	+ 3,36%
Vapori de apă	Variabil	Saturat	-
Gaze rare	Urme	Urme	-
Prana	Foarte bogat	Aerul expirat nu mai conține decât urme de prana.	Practic o persoană se sufocă în aerul respirat de ea, dacă nu e împrospătat.

Aerul inspirat e foarte bogat în Prana.

Deci aerul expirat se deosebește de aerul inspirat numai prin faptul că aerul expirat este mai sărac în oxigen și mai bogat în dioxid de carbon. După cum se poate vedea din tabel, aerul expirat este foarte sărac în „Prana”, te sufocă și îți vine să dormi. Totuși schimbul respirator pulmonar se realizează la nivelul alveolelor pulmonare. La acest nivel aerul este separat de sânge prin peretele alveolelor și prin peretele capilarelor sanguine. Aceste două straturi sunt foarte subțiri, încât aerul le poate străbate cu ușurință. Mai putem adăuga faptul că la acest nivel stratul celular alveolar este discontinuu, iar capilarele vin de cele mai multe ori, în mod direct cu aerul alveolar, prin porii substanței intracelulare a lor.

Încărcarea sângelui cu oxigen. Există mai multe ipoteze în acest sens, dar Eu vă voi arăta una care pare mai logică. Această ipoteză situează pe primul plan „presiunea parțială” a gazelor. Se știe că presiunea atmosferică reprezintă suma presiunilor parțiale ale tuturor gazelor din care este alcătuită.

Mare Zeu Vasile, Vasile împreună cu Tati Shiva și Mami Parvati. Asane în Yoga Noastră. Figurril4e: 22, 29, 31, 32 și 45.

Tabel.

Oxigen	Presiune	Proporția în compoziția aerului atmosferic.
Presiune parțială în aerul atmosferic.	1/4,775 din valoare presiuni atmosferice.	20,94%
Presiunea parțială a oxigenului din aerul inspirat.	(pO2)=760:4,775= 159,16 mm Hg	20,94%
Presiunea parțială a oxigenului din aerul expirat.	(pO2)=760:6,134= 123,899 mm Hg	16,3%
La nivelul alveolelor pulmonare presiunea parțială a oxigenului.	106 mm Hg
La nivelul sângelui venos, presiunea oxigenului este mult scăzută.	30-40 mm Hg, deci rezultă o diferență de 70 mm Hg.	Concluzie, în acest caz e posibil ca să difuzeze un mare număr de molecule de oxigen prin epiteliul alveolar și mediul endoteliului capilar, spre a ajunge în mediul intern.

Hemoglobina are o mare afinitate pentru oxigen..

Sub acțiunea acestei presiuni, în plasma sanguină se dizolvă totuși numai o cantitate foarte mică de oxigen, care este cu totul nesatisfăcătoare cerințelor organismului. În schimb datorită afinității excepționale pe care o are hemoglobina pentru oxigen, acest pigment se poate încărca(în anumite condiții, vezi tabelul de mai sus) până la saturație. Adică în proporție de o moleculă de oxigen pentru o moleculă de hemoglobină. S-a mai constatat, pe baza unor analize, că la temperatura de 37°C și la o presiune parțială de aproximativ 100 mm Hg-în apă se dizolvă abia 0,33 ml O2. Tot cam atât se dizolvă și în plasma sanguină, însă hemoglobina fixează din 100 ml sânge, la aceeași temperatură, cam 20 ml O2, deci de 60 de ori mai mult. Dar, datorită proprietăților pe care le are hemoglobina, transportul de oxigen este asigurat în mod admirabil. În acest caz spunem că pentru a acoperi nevoile organismului cu oxigen, sunt necesari numai 5 litrei de sânge.

Mai pot afirma că sângele se încarcă în fiecare minut, cu aproximativ 1200 ml O2, cantitate care este utilizată de organism într-un timp de 5 ori mai îndelungat. Mai spun ceva că sângele și limfa sunt ce două fluide care transportă oxigenul și nutrimentele la toate celulele organelor. Și la întoarcere sângele și limfa transportă produși debarasați de celule în procesul metabolismului. Se știe că organele își pot obține energie prin procesul metabolismului, prin două categorii de procese: anaerobe și aerobe. Prin procesele anaerobe se obține în mod urgent energia necesară, însă ele au dezavantajul că nu eliberează toată energia, cumulată în diferite substanțe organice utilizate și deci sunt limitative și neeconomice.

Asane în Yoga Noastră. Figurile: 26, 28, 29, 30 14 și 41. Tati Shiva și Dansul Său de Crearea a Universurilor.

Procesele aerobe sunt mai economice.

Totuși noi în yoga spunem că aceste procese anaerobe sânt făcute direct de Prana Shakti și ca ele să aibă loc cu un randament bun, noi trebuie să practicăm Pranayama. Procesele aerobe se excută mult mai lent, dar ele prezintă avantajul că permit degajarea energiei integral, asigurând astfel organismului posibilitatea de existență pe timp îndelungat, fără să se ajungă la epuizarea resurselor energetice de care dispune. Deci procesele aerobe se îndeplinesc cu ajutorul oxigenului luat din aer, transportat pe cale sanguină și activat în interiorul celulelor.

Să mai spun ceva în încheiere că suflul Vyana este cel care produce dilatare cutiei toracice și cel care trage în jos mușchiul diafragmul. Iar suflul Prana din spațiul cardiac este cel care coordonează și sincronizează tote procesele care au loc la nivelul aparatului respirator. Să mai luăm un exemplu, dacă dumneavoastră simțiți durere într-un organ a aparatului respirator, această durere este dată de suflul Prana care avertizează sistemul nervos central că acolo există o afecțiune(defecțiune): a). Afecțiune care poate fi produsă de un organ bolnav; b). Afecțiune care poate fi produsă de ne-sincronizarea organelor care concură în procesul respirației, etc. În acest fel suflul Prana avertizează sistemul nervos central, prin durere(dacă vorbim în biți comanda On) că dumneavoastră aveți o defecțiune în zona respectivă. Și să luați măsuri urgente pentru a elimina afecțiunea(să vă prezentați la doctor). Dacă dumneavoastră nu luați măsuri pentru a elimina durere, această durere se va repeta mult timp, iar organul se va îmbolnăvi și mai mult, până veți fi obligat să faceți o deplasare la doctor să vedeți ce se întâmplă în zona respectivă.

Mare Zeu Vasile, Vasile împreună cu  Bagavan Vishnu. Mare Zeu Vasile, Vasile executând Pranayma alternativă.

. Ce înseamnă cuvântul Pranayama.

Să lămurim ce înseamnă cuvântul Pranayama el este format din două cuvinte: a). Prana care înseamnă „respirație.” b). Ayama care înseamnă control. Deci prin Pranayama se înțelege controlul Pranei și a celor 10 forțe vitale(sufluri) ca acționează în corpul dumneavoastră subtil. Pranayama așa cum am arătat în lecțiile trecute începe cu reglarea respirației și se încheie cu obținerea unui control perfect asupra forțelor vitale interioare(curenților vitali).

Totuși în cadrul Yogi Noastre Pranayama se încheie cu eliminarea funcționalități corpului dumneavoastră cu aer. Locul aerului e luat de Prana Shakti și nu mai trebuie să respirați.

Așa cum am arătat Eu la lecția cu suflurile vitale, ele sunt 10, dar cinci Prana sunt sufluri principale: Prana, Apana, Samana, Vyana și Udana. Totuși să mai lămuresc ce este Prana în yoga? Astfel cărțile de yoga spun că între minte și trup sau între energia materială și cea mentală, există „Prana” care face legătura între cele două. Termenul de Prana e tradus(interpretat) în diverse moduri: ca „forță vitală,” „energie biologică,” „bio-plasmă,” etc.

Mare Zeu Vasile, Vasile împreună cu Marele Zeu Ganesha, Mare Zeu Vasile, Vasile executând Sutra Neti. Curățirea nasului.

După Indieni Prana e energie biologică.

În filozofia și psihologia occidentală a existat o problemă deschisă: cum de mintea, care este de natură psihică, afectează corpul care este în esența „sa fizică” de natură materială.

În cadrul filozofiei Indiene, între corp(deha) și minte(manas), se află Prana ca mijlocitor al celor două substanțe. Ce spun în continuare Indieni că Prana nu este precum mintea: ea este fără simțire, dar nu este nici ca energia fizică grosieră. Ea este o „energie biologică subtilă” care preia „vibrațiile minții” și le transmite „nervilor și plexurilor,” după cum transmite „minții vibrațiile fizice.”

Conform tratatelor Saivagama, Prana nu e ceva străin conștiinței, ci este prima treaptă a ei. În procesul creației, conștiința universală (samvt) este transformată în primul rând în prana. Astfel Prana este o fază a conștiinței însăși.

Mare Zeu Vasile, Vasile împreună cu Marea Zeiță Durga. Aparatul respirator a organismului uman.

În yoga Nostă Eu am folosit cuvântul Manas pentru mental.

Eu în „Yoga Noastră” am introdus o „Nouă Gândire despre Prana.” Eu in această yogă nu am folosit cuvântul grecesc psihic. Psihicul fiind o formă specifică de reflectare a realității, care este proprie animalelor superioare și omului. Psihicul fiind un produs al activității sistemului nervos. Dar cuprinde și totalitatea fenomenelor și proceselor prin care se realizează această reflectare. Acest cuvânt psihic este acum specific medicinei occidentale, ei folosesc cuvântul boli psihice.” Occidentali nu spun că învelișul de pranayama e slăbit ci spun că sistemul nervos e slăbit.

Eu am folosit cuvântul Manas(mental), iar centrul de unde se face lucrarea, am folosit cuvântul de învelișul de Pranayama. Iar cuvântul grecesc „Ontologic” nu l-am folosit nici într-un loc. Ontologic fiind ramură a filozofiei, care studiază trăsăturile generale ale existenței. Eu v-am dat un model propriu de evoluție, de la Zeii Superiori la ființele umane, pentru a vă lămuri studiați din urmă aceste lecții.

Iar despre Zeii Greci nu am spus nimic, dacă Zeus s-a născut într-o peșteră vă închipuiți ce Mare Zeu poate fi Zeus. Am lăsat literatura, legendele, poveștile să se joace cu Zeii Grecilor, pe Mine nu ne interesează.

Mare Zeu Vasile, Vasile împreună cu Bagavan Brahma. Mare Zeu Vasile, Vasile executând Pranayama alternativă.